Album foto "Povesti europene retraite / European Real-Life Tales Retold" (2015)

„Oraşele poartă însemnate pe ele, în ele, toate virtuţile şi toate păcatele celor care le-au zidit."[1]

George Matei Cantacuzino:

Arcade, firide şi lespezi (1932)

[1] Apud Şerban, Lucian (2013: 8).

Cunoaşterea istoriei unui loc înseamnă nu numai „a conferi un sens trecutului" (după cum afirmă George Călinescu) ci şi a cartografia identităţile oamenilor care au populat acel loc de-a lungul timpului pentru a le „trasa" de-venirea spaţio-temporală şi a le grava, simbolic, pe harta [2] culturii universale.

Locul la care ne referim este, desigur, Bacăul, parte a Moldovei, care alcătuieşte trupul României de astăzi, un teritoriu cu istorie milenară, aşezat la răspântia drumurilor comerciale de la nord la sud şi de la vest la est,cu un relief variat şi prielnic locuirii şi apărării, cu locuitori care, din timpuri străvechi, au ştiut să transforme convieţuirea paşnică cu alte etnii în bunăstare reciprocă (Zaharia 2013:149-173).

Astfel, în condiţii istorice concrete, locuitorii Bacăului – români, armeni, catolici moldoveni, evrei, germani, greci, italieni, elveţieni, francezi sau olandezi, polonezi, rromi – şi-au construit un mod de trai prin stabilirea relaţiilor cu celălalt/ ceilalţi, formându-şi, implicit, un sistem de valori pe care l-au transmis din generaţie în generaţie. Cu toţii au creat forme de cultură pe care le-au reprezentat, simbolic, prin limbă, religie, practici culturale, tradiţii, port, stil arhitectural al caselor, artefacte, creaţii artistice, prin modul de a-şi decora interioarele locuinţelor, modul de petrecere a timpului liber, modul de a construi relaţii interumane etc.

Istoria fiecărei etnii care a contribuit la „fa- cerea" Bacăului este, de fapt, o poveste trăită de (stră)bunici, care au locuit în oraş sau în împrejurimile acestuia, alături de români, şi repovestită nepoţilor. Toate aceste generaţii au construit identitatea complexă a „satului, târgului, urbei, oraşului, municipiului" Bacău (Zaharia 2013:196-212) şi au rămas în memo-ria vie a oamenilor şi a locurilor prin semne identitare specifice.

Tocmai de aceea Bacăul ar putea fi reprezentat, cel puţin la sfârşitul secolului al XIX-lea, ca o suprapunere de târguri dar – după cum ar spune George Matei Cantacuzino – nu "ca în săpăturile de sub pământ, ci vizibil, la lumina soarelui ..." (apud Vitanos 211:130).

Geografia localităţii cuprindea străzi care au luat denumirea etniei ce locuia acolo (Strada Armenească, de exemplu) sau erau cunoscute ca fiind, în majoritate, ale evreilor (str. Iernii, str. Lecca) ori erau cartierele mărginaşe unde sălăşluia populaţia romă[3].

Astfel, „[l]a recensământul din 1890 în Bacău s-au înregistrat 5110 români, 6122 de evrei, 560 de germani, 485 de unguri, 218 armeni, 33 de greci, 25 de bulgari, 20 de ruşi, 20 de italieni, 15 poloni, 14 francezi, 12 elveţieni şi 1 turc"(Ortensia Racoviţă, apud Şerban 2013:13). Potrivit statiscilor, apartenen-ţa religioasă a locuitorilor era următoarea: „5130 creştini-ortodocşi, 1133 romano-catolici, 6122 mozaici, 218 gregorieni, un mahomedan, iar 171 erau de alte credinţe religioase."(Zaharia 2013:165) Toate aceste datedemonstrează atitudinea de solidaritate şi de convieţuire a locuitorilor din oraşul de pe malul Bistriţei.

La recensământul din 2012, după aproximativ un secol şi douăzeci şi doi de ani (luând în considerare datele din 1890), structura etnică a populaţiei este următoarea: 133.460 de locuitori, dintre care 130.709 de români, 129 de maghiari, 1.229 de romi, 51 de germani, 33 de italieni, 42 de turci, 52 de evrei, 7 greci, 196 de alte etnii." (Zaharia 2013:172). Din punct de vedere al confesiunii, populaţia ortodoxă este de peste 87% în 2012.

Dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea,putem afirma, fără să greşim, că Bacăul era un oraş multicultural şi multilingv, în 2015 numărul locuitorilor a scăzut, prin migrarea cetăţenilor (atât români, cât şi de alte etnii) către vestul Europei, către SUA şi Canada sau către alte părţi ale lumii.

Fenomenul de migrare a populaţiei acestui oraş, având profunde cauze istorice, politice, sociale, economice, culturale, şi-a lăsat amprenta asupra procesului de şlefuire a identităţii acestor locuri.

Fiecare etnie, cu propria istorie, religie şi mod de a fi, cu propriile tradiţii, sărbători şi simboluri, şi-a exprimat viziunea asupra lumii, a omului şi a relaţiilor cu semenii într-un limbaj specific, care o deosebeşte atât depopulaţia majoritară, cât şi de celelalte comunităţi.

După cum spune Mihail Sadoveanu în Baltagul, „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam. Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: «Tu să scrii o lege … »".

Tragem concluzia că de la fiecare etnie se învaţă ceva deosebit: de la armeni măiestria meşteşugărească, de la catolicii moldoveni dârzenia păstrării obiceiurilor străbune, de la evrei arta negustoriei, de la germani ordinea, de la italieni stilurile arhitecturale, de la olandezi îngăduinţa vizavi de variate moduri de viaţă, de la romi dragostea pentru muzică.

Şi astfel, Bacăul este beneficiarul acestor profunde transferuri făcute de membrii grupurilor etnice care au locuit de secole aici şi care, prin convieţuire, au modelat o nouă comunitate, cu identitate complexă, localizată în interiorul individului şi în miezul culturii făurite în comun.

Acest spaţiu cultural – oraşul de pe malul Bistriţei – îşi povesteşte devenirea sa istorică prin poveştile oamenilor de etnii diferite, ale căror rădăcini seculare construiesc, simbolic, „o lume unică", ea însăşi generatoare de simboluri, de un sentiment al aparţinerii împărtăşite, de un anume „fel de a fi" către care, retoric şi istoric, se simt atraşi cu toţii.

Căci ce drept uman poate fi mai sfânt decât dreptul la cultură?


Prof.univ.dr. Doina Cmeciu - coordonator Centrul de Informare Europe Direct Bacău


[1] Apud Şerban, Lucian (2013: 8). 

[2] A se vedea hărţile de la sfărşitul prefeţei, din album.

[3] În cartea sa, Bacău, istorie adevărată (2013:164-165), profesorul dr. Dumitru Zaharia realizează nu numai o hartă detaliată a străzilor Bacăului şi a locuitorilor acestora în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, ci prezintă documente şi statistici care conţin date privind starea etnică, civilă, socială, religioasă şi intelectuală a populaţiei din Bacău. In his book, Bacău, istorie adevărată (2013:164-165), PhD professor Dumitru Zaharia makes both a thorough map of Bacău's streets and of their inhabitants in the XIXth and the XXth centuries and cites documents and statistics that contain data concerning the ethnic, civil, social, religious and intellectual status of the population in Bacău. s )

"Momente europene din orașul Bacău" (set vederi 20...
Album foto „Istorie, cultură şi tradiţie băcăuană ...

Europe Direct Bacău on Facebook