Încurajarea diversității lingvistice în Europa multiculturală

multilingualism

„Unitate în diversitate" este deviza Uniunii Europene și probabil majoritatea europenilor au auzit-o rostită  la un moment dat în viața lor. Dar cum promovează de fapt UE unitatea lingvistica într-o Uniune în care există 24 de limbi oficiale ale UE și multe alte limbi minoritare?

UE este alcătuită din 28 de state membre, fiecare având propria cultură și specificități. Limba este de asemenea o mare parte din identitatea cuiva (culturală sau ca individ). Deci, cum abordează UE această problemă? În mod ideal, se doreste o Uniune puternică, dar Uniunea este alcătuită din diferite state care își prețuiesc cultura și limba. Abordarea UE în această problemă este de a promova multilingvismul și plurilingvismul prin educație.

Dacă în primii ani ai Uniunii, statele membre ale acesteia erau în mare parte monolingve (în special cele din Europa de Est), în prezent există din ce în ce mai mare diversitate lingvistică în uniune; și asta se datorează parțial politicilor UE prin care a fost încurajată diversitatea lingvistică într-o Europă multiculturală.

De ce multilingvismul și plurilingvismul?

Oamenii care sunt conștienți de plurilingvismul lor dezvoltă o atitudine pozitivă față de diversitate și tind să dea valoare egală tuturor varietăților de limbă pe care le vorbesc sau celor pe care alți vorbitori le folosesc.

Capacitatea de a vorbi mai multe limbi permite oamenilor să se conecteze și să rezoneze mai bine între ei, indiferent de țara și cultura lor.

Termenul pe care statele membre UE preferă să-l folosească și, de asemenea, scopul lor, este să fim toleranți unul cu celălalt. Indiferent în ce limbă vorbim sau de unde provenim, obiectivul este să fim capabili să ne înțelegem, să fim tolerați și să fim deschiși la părerile celuilalt.

De la monolingualism la multilingvism la pluringualism

Următorul pas în evoluție este plurilingvismul. Diferența dintre multilingvism și plurilingvism este că, în plurilingvism, o persoană folosește activ limba străină învățată ca și cum ar fi una maternă. În timp ce în multilingvism, persoana este capabilă să vorbească mai multe limbi străine, dar acestea sunt folosite doar foarte puțin.

Pentru a rezolva această problemă, UE a propus ET 2020 (Educație și formare 2020), un program care îl urmează pe predecesorul său ET 2010 și care, pe lângă multe alte aspecte importante, urmărește să abordeze și problema diversității lingvistice.

Obiective:

•Învățarea continuă și mobilitatea să devină o realitate;

•Îmbunătățirea calității și eficienței educației și formării;

•Promovarea echității, coeziunii sociale și cetățeniei active;

• Sporirea creativității și inovării, inclusiv a antreprenoriatului, la toate nivelurile de educație și formare.

De asemenea, sprijină atingerea următoarelor repere la nivel european până în 2020:

• cel puțin 95% dintre copii ar trebui să participe la educația timpurie;

• mai puțin de 15% dintre tinerii de 15 ani ar trebui să fie sub-calificați în citit, matematică și știință;

• rata abandonului precoce în educație la elevii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani ar trebui să fie sub 10%;

• Cel puțin 40% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-34 de ani ar fi trebuit să finalizeze o anumită formă de învățământ superior;

• Cel puțin 15% dintre adulți ar trebui să participe la procesul de învățare/înbunatățire;

• cel puțin 20% dintre absolvenții de învățământ superior și 6% dintre copiii de 18-34 de ani, cu o calificare profesională inițială, ar fi trebuit să petreacă ceva timp studiind sau pregătindu-se în străinătate;

• ponderea absolvenților angajați (cu vârste între 20 și 34 de ani, cu cel puțin absolvirea învățământului secundar superior și care au terminat studiile în urmă cu 1-3 ani) ar trebui să fie de cel puțin 82%.

După cum putem vedea, avem obiective cum ar fi: mobilitatea, timpul petrecut la studiul sau formare în străinătate și coeziunea socială.

Mobilitatea se referă la capacitatea unei persoane de a lucra sau de a se muta în oricare dintre statele membre. Pentru a face acest lucru, pe lângă pregătirea necesară pentru respectivul loc de muncă, ei trebuie să învețe și limbi străine.

Este menit să fie realizat prin implementarea unor politici precum:

- politica 1 + 3, în care oamenii sunt încurajați să învețe, pe lângă propria limbă maternă, alte 3 limbi străine: engleza și alte 2 din țările vecine;

- cerința că limbile străine sa fie învățate încă de la gradiniță (cerinta care include si predarea diferitelor discipline, cum ar fi matematica, de exemplu, într-o limbă străină)

Coeziune socială:

Când se referă la diversitatea lingvistică, coeziunea socială se realizează printr-o combinație dintre cele 2 menționate mai sus. Dacă oamenii cunosc mai multe limbi străine și pleacă, de asemenea, în străinătate pentru a studia sau forma profesional, este mai probabil să fie toleranți la cultura și limba altor oameni și să dezvolte afecțiune pentru diferite culturi și limbi, altele decât a lor. 

Autor: Narcis Ilie, masterand LEPC II si voluntar Europe Direct Bacau

Investiții în educație gratuită vs. educație de ca...
Înscrieri la Conferința online "Education begins w...