Hemeiuș, acest orășel din nordul județului Bacău. Un colț liniștit în care locuitorii săi trăiesc liniștiți. Am avut șansa să vizitez acest oraș și, sincer, nu regret. Parcul dendrologic, complexul castelului Cantacuzino - Pașcanu - Waldenburg sunt câteva dintre locurile celebre sale.
Dar cu siguranță vă veți întreba, cum se face că un student togolez a putut să se regăsească în acest loc. Bine ! Asta e povestea mea. Bună, numele meu este Attisso. Am 29 ani. Sunt student inginer, bursier Europe Direct la Universitate „Vasile Alecsandri" din Bacău.
Totul a început într-o după-amiază de mai 2023. Când m-am întors de la unul dintre examene, m-am întâlnit cu profesoara mea de limba română, doamna Luminița Drugă. Din discuție în discuție, ea mi-a făcut o propunere super faină.
Pentru al doilea an consecutiv, o asociație pentru protecția copilului prezentă și în Togo, SOS Satele Copiilor, a organizat școala de vară pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 și 13 ani. Doamna profesoară Drugă mi-a oferit oportunitatea de a participa la această școală ca educator și monitor. Ideea asta m-a încântat pe atunci și nici nu am ezitat. Am zis DA. Argumentele sale : student străin în domeniu științific. Vom avea astfel cu încredere un schimb cultural cu copiii.
Așa că am fost de acord să devin instructor în această școală. Ideea de a experimenta un nou mediu, de a interacționa cu copiii și de a înțelege această nouă misiune. Am vrut să încep cât mai repede.
Pe 15 iunie 2023, am primit un apel prin care mi s-a cerut să merg cu CV-ul și câteva documente la un interviu pregătitor, lucru pe care l-am făcut fără să pun prea multe întrebări. Aici am cunoscut oamenii pe care îi voi numi cu afecțiune șefii mei, dar și colegii mei. Aș dori să profit de această ocazie pentru a le mulțumi din toată inima doamnei Rodica, domnului Dan, doamnei Laura și Alina, doamnei Loredana, doamnei Adina, domnului Bujor, domnului Ghelu pentru această mare oportunitate. Le voi fi infinit recunoscător.
Această întâlnire și interviu ne-au dezvăluit sarcina pe care de fapt va trebui să o îndeplinim. De ce noi ? Pentru că nu am fost singur în această aventură ca educatori. Am avut alături doi oameni incredibili. Am vrut să le aduc un omagiu special. Da vreau să vorbesc despre dragii mei colegi educatori: Andreea si Maria. Datorită amândurora, sprijinului, sfaturilor și opiniilor voastre am învățat multe. MULȚUMESC FOARTE MULT.
Înapoi la școala de vară! Obiectivul nostru principal pentru această tabăra a fost să ținem copiii cât mai ocupați cu activități distractive și educative inclusiv limba română, matematică, dar mai ales să-i pregătim pentru o scenetă făcută din ei înșiși, de către ei și pentru ei, iar subiectul a fost Vrăjitorul din Oz. Această scenetă de teatru din celebra povestea a lui Lyman Frank Baum a afișat aceste teme importante pentru copii: curaj, dragoste, gândire și perseverență. Ce este mai bun pentru o școală de vară?
Emoția de a reuși în misiunea care mi-a fost încredințată s-a transformat rapid în uimire și teamă. În special ultima săptămână înainte de reprezentație a fost grea. Nu știam la ce să mă aștept. Copiii m-ar înțelege așa cum sunt, m-ar accepta? Aș fi pe măsură? Aș putea să mă fac înțeles mai ales cu bariera lingvistică? Vă reamintesc că încă mă descurc în română. Nu am copii și cultura africană fiind diferită de cea europeană, m-am întrebat dacă am puterea necesară să îmi asum acest rol. Mi-am dorit ca aceste sărbători să rămână de neuitat pentru acești copii pe care încă nu îi cunoșteam. Îi mulțumesc în mod deosebit doamnei Drugă pentru sprijinul acordat în această perioadă de îndoială pentru că da, draga Profesoara nu a renunțat nici măcar o secundă la mine.
Și atunci iată-ne, de 1 iulie am început oficial școala de vară sau tabăra de vacanță „Dumbrava Minunată: Vrăjitorul din Oz" la centrul SOS Satele Copiilor din Hemeiuș.
Ziua 1: Descoperirea copiilor
Această primă zi a fost plină de emoții. Am avut ocazia să-i cunosc pe copii și pe părinții lor. Un moment destul de special de care mă temeam foarte mult pentru că primul contact este super important. Câte întrebări mi-au fost puse, câte chipuri pe cât de curioase, pe atât de uimite s-au apropiat de mine în această zi fierbinte. Pe cât de plăcut, pe atât de complicat. Acest contact mi-a permis să duc la îndeplinire munca care mă aștepta. Cu toate acestea, cu ajutorul acestor prieteni tineri și dornici pe care mi i-am făcut, mi-a fost mult mai ușor să mă apropii de copii. Multumesc mult vouă: Cosmin, Mădălina, Andreea, Denisa, Alex, Maria, Oana, Diana, Miki, Gabi, Estera, Andrei, Rebecca, Sabrina, Marta, Cornel si tuturor celorlalti pe care nu i-am putut aminti pe toti. Nu pot uita cât de prețioși ați fost pentru noi. MULȚUMIRI!!!
Și apoi au urmat zilele. Cel mai uimitor lucru, nicio zi nu a fost ca alta. Și atunci s-a stabilit încrederea cu copiii. Întotdeauna la punct și gata să ne arate câteva. Nu am văzut toate culorile. Au fost copiii remarcabilii Siluan, Vasi, Maria, Daria, Darius, Flavia, Maya, surorile Ancuța și Ștefan, Andrei, Miruna, Victor; cei turbulenți ca Iustin, Mihail, Patrick și să nu-i uităm pe cei mici de 6 – 7 ani Andreea, Vikki, Sabin, Vladimir, Daria, Antonia etc. Din păcate, nu voi putea numi pe toți, dar nu voi uita pe niciunul dintre ei.
Copiii, cu toții, mi-au permis să mă pun la îndoială și să-mi schimb viziunea asupra conducerii. A gestiona un întreg grup de copii nu este ușor. Această experiență a fost foarte îmbogățitoare. Eu mă pun în locul lor; am încercat și cred că am reușit, cu ajutorul tuturor actorilor și participanților, să-i țin în suspans până la finalul taberei. Au fost vânătorii de comori, excursii la piscină, excursii , bătaie pe apă... câte activități nu am organizat? Să nu uităm de copiii centrului PANU pe care l-am vizitat. M-am bucurat de căldură și mi-am dat seama că lumea noastră ar fi mult mai bună dacă am avea totuși capacitatea unui copil.
Apoteoza: spectacolul și sceneta. Vrăjitorul din Oz
Rolul meu în această piesă, îi ajută pe copii să construiască un decor al casei cu peisajele realizate de copii. Această sarcină a fost grea, dar datorită ajutorului acestor arhitecți în devenire, inclusiv Siluan și Maria, am atins obiectivul.
Cel mai frumos lucru pe care mi-l amintesc este această sclipire din ochii tuturor copiilor prezenți în timpul spectacolului nostru: Vrăjitorul din Oz. Fiecare dintre ei a avut acest moment al lui, fie că a fost dansul, rolul din spectacol... fiecare dintre ei și-a exprimat în felul său fericirea unei vacanțe împlinite. Au reușit chiar să interpreteze două dansuri africane. Mândria din ochii părinților, ochii lor uimiți și plini de bucurie, de grandoare. Ce poate fi mai bun și ce poate fi mai frumos!
Am avut momente foarte bune, zile delicioase, vremuri îmbogățitoare, am avut neînțelegeri, momente de supărare, de plângere, ne-am enervat, dar până la urmă am avut rezultatul așteptat, copii mulțumiți și fericiți de vacanța lor.
Sper din toată inima că nu o vor uita. Voi umple cu plăcere pentru o altă ediție acest rol de educator, fără să-mi pun întrebări. Această școală de sărbătoare mi-a permis să cunosc oameni minunați, de toate vârstele, oameni care m-au susținut, mi-au zâmbit, m-au iritat, au pus presiune pe mine, mi-au mulțumit, dar mai ales care m-au îmbogățit cu toate formele de emoții posibile.
În cele din urmă, am vrut să îi mulțumesc doamnei profesoare Luminița Drugă pentru această oportunitate unică. Dacă nu am renunțat pe parcurs, este datorită dumneavoastră.